Răspuns: Credincioşii au Duhul lui Cristos, nădejdea slavei în ei (Coloseni 1:27). Cei care umblă prin Duhul vor arăta zilnic, clipă de clipă, sfinţenia. Acest lucru se întâmplă prin alegerea serioasă prin credință de a ne baza pe Duhul Sfânt pentru a ne conduce gândirea, vorbirea şi faptele (Romani 6:11-14). A nu se baza pe Duhul Sfânt pentru îndrumare, va duce pe cel credincios să nu trăiască la standardul chemării pe care mântuirea i le oferă, (Ioan 3:3, Efeseni 4:1; Filipeni 1:27). Putem şti că umblăm prin Duhul, în cazul în care în vieţile noastre este văzută mai departe Roada Duhului, dacă viețile noastre arată roada duhului care este, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, şi auto-controlul, sau înfrânarea poftelor (Galateni 5:22,23 ). A fi umplut (sau a umbla), cu Duhul este asemănător cu a-I da voie Cuvântului Lui Cristos (Biblia), să locuiască din belșug în noi (Coloseni 3:16).

Rezultatul umblării prin Duhul, este mulțumirea, cântarea și bucuria (Efeseni 5:18-20; Coloseni 3:16). Copiii lui Dumnezeu sunt conduși de Duhul Lui Dumnezeu (Romani 8:14). Când creştinii aleg să nu umble prin Duhul păcătuind și întristând pe Duhul Sfânt, Dumnezeu a rânduit o cale de restaurare prin mărturisirea păcatului (Efeseni 4:30; 1 Ioan 1:9). A „umbla” prin Duhul înseamnă să urmezi conducerea Lui. Aceasta este, în esenţă, o „umblare cu” Duhul, permiţându-I să-ți conducă paşii şi să conformeze mintea ta la gândul Lui. În concluzie, așa cum L-am primit pe Cristos prin credinţă, El ne cere ca tot prin credinţă să umblăm cu El, până când vom fi luați la cer şi vom auzi de la Stăpân, „Bine, rob bun și credincios!” (Coloseni 2:05; Matei 25:23).

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/umblarea-prin-Duhul-Sfant.html

 

Răspuns: Simplu spus, nu, Duhul Sfânt nu va părăsi niciodată pe un credincios adevărat. Acest lucru este evidenţiat în diferite pasaje din Noul Testament. De exemplu, Romani 8:9 ne spune: „... dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, el nu este al Lui Cristos.” Acest verset spune foarte clar că dacă în cineva nu locuiește Duhul Sfânt, acea persoană nu este mântuită. Prin urmare, în cazul în care Duhul Sfânt a părăsit un credincios, acea persoană ar fi pierdut relaţia mântuitoare cu Cristos. Acest lucru este contrar cu ceea ce spune Biblia despre eterna siguranţă a creştinilor. Un alt verset care vorbește despre prezența permanentă a Duhului Sfânt în viaţa credincioşilor este Ioan 14:16. Aici Domnul Isus a afirmat că Tatăl vă va da un alt Mângâietor „care să rămână cu voi în veac.”

Faptul că Duhul Sfânt nu va părăsi pe un credincios este, de asemenea, arătat în Efeseni 1:13-14 unde credincioșii sunt „pecetluiți” cu Duhul Sfânt, care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. Sigilarea cu Duhul Sfânt este proprietate şi posesie. Dumnezeu a promis viaţă veşnică tuturor celor care cred în Cristos, şi ca o garanţie că El Își va ţine promisiunea, a trimis Duhul Sfânt pentru a locui în credincios până în ziua răscumpărării. Așa cum se face plată pentru o maşină sau o casă, (se pune o arvună jos), Dumnezeu a oferit tuturor credincioşilor o arvună a relaţiei viitoare cu El, prin trimiterea Duhului Sfânt pentru a locui în ei. Faptul că toţi credincioşii sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt este, deasemenea, văzut în 2 Corinteni 1:22 şi Efeseni 4:30.

Înainte de moartea, învierea şi înălţarea la cer a Domnului Isus, Duhul Sfânt a venit si a plecat de la oameni. Duhul Sfânt a fost cu împăratul Saul, dar a plecat de la el (1 Samuel 16:14). În schimb, Duhul a venit peste David (1 Samuel 16:13). După adulterul său cu Batşeba, David se temea că Duhul Sfânt va fi luat de la el (Psalmul 51:11). Duhul Sfânt a umplut pe Bețaleel pentru a-l ajuta să facă toate uneltele necesare pentru cortul întâlnirii (Exod 31:2-5), dar acest lucru nu este descris ca fiind o locuire permanentă. Totul s-a schimbat după înălțarea Domnului Isus la cer. Începând din ziua de Rusalii, Duhul Sfânt a început să fie permanent în cei credincioși (Fapte 2). Locuirea permanentă a Duhului Sfânt este împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, pentru a fi mereu cu noi şi să nu ne părăsească niciodată.

Deși, Duhul Sfânt nu va părăsi pe credincios, este posibil ca păcatele noastre să „stingă Duhul Sfânt” (1 Tesaloniceni 5:19) sau să-L „întristeze pe Duhul Sfânt” (Efeseni 4:30). Pacatul a avut întotdeauna consecinţe în relaţia noastră cu Dumnezeu. Deși, relaţia noastră cu Dumnezeu este sigură în Cristos, păcatul nemărturisit din vieţile noastre pot împiedica părtăşia noastră cu Dumnezeu şi stinge efectiv lucrarea Duhului Sfânt în vieţile noastre. De aceea este foarte important să ne mărturisim păcatele, pentru că Dumnezeu este „credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Deci, deși Duhul Sfânt nu ne va părăsi, beneficiile şi bucuria prezenţei Lui, se pot depărta de la noi.

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/Duhul-pleaca.html

 

Răspuns: Apostolul Pavel ne-a învăţat foarte clar că noi primim Duhul Sfânt în momentul în care credem în Isus Hristos ca Mântuitor personal. 1 Corinteni 12:13 declară: "Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh." Romani 8:9 arată că dacă o persoană nu are Duhul Sfânt, el sau ea nu aparţine lui Hristos - "Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Efeseni 1:13-14 ne învaţă că Duhul Sfânt este sigiliul mântuirii pentru toţi cei care cred în Hristos: "Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui."

Aceste trei pasaje din Scriptură arată cât se poate de clar faptul că Duhul Sfânt trebuie să fi fost primit de fiecare creştin la momentul mântuirii. Apostolul Pavel nu ar fi spus că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh şi că noi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh dacă nu am avea cu toţii, ca şi credincioşi, Duhul Sfânt. Romani 8:9 este chiar mai tranşant în acest sens. Dacă o persoană nu are Duhul Sfânt, ea nu aparţine lui Hristos. Prin urmare, existenţa Duhului Sfânt într-o persoană anume este un factor prin care se verifică dacă acea persoană se află în posesia lui Hristos. Mai mult, Duhul Sfânt nu poate fi “sigiliul mântuirii” (Efeseni 1:13-14) dacă El nu este primit la momentul mântuirii. Există multe pasaje în Scriptură care arată tot atât de clar faptul că mântuirea noastră este garantată din momentul în care Îl primim pe Hristos ca Mântuitor personal.

Această discuţie este controversată pentru că lucrările Duhului Sfânt sunt adesea interpretate în mod confuz. Primirea Duhului Sfânt are loc în momentul mântuirii. Umplerea cu Duhul Sfânt este un proces care se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi de credinţă. În timp ce noi credem că botezul cu Duhul Sfânt are loc de asemenea în momentul mântuirii, anumiţi creştini nu sunt de aceeaşi convingere. Aceasta conduce uneori către confuzia că botezul cu Duhul Sfânt este un act care urmează mântuirii. În concluzie, cum primim Duhul Sfânt? Primim Duhul Sfânt prin credinţa în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal (Ioan 3:5-16). Când primim Duhul Sfânt? Duhul Sfânt devine o prezenţă permanentă în viaţa noastră chiar începând cu momentul în care ne punem credinţa în Isus Hristos ca Mântuitor.

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/primim-Duh-Sfant.html

 

Răspuns: Dintre toate darurile date de Dumnezeu omenirii, nu există nici unul mai mare decât prezenţa Duhului Sfânt. Duhul are multe funcţii, roluri şi activităţi. În primul rând, El face o lucrare în inimile tuturor oamenilor de pretutindeni. Domnul Isus a spus ucenicilor că El va trimite pe Duhul în lume pentru a „convinge lumea de vinovăţie în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea și judecata” (Ioan 16:7-11). Toată lumea are „conștiența că este Dumnezeu” chiar dacă nu vor să recunoască acest lucru. Duhul aplică adevărurile lui Dumnezeu în minţile oamenilor pentru a-i convinge prin argumente corecte şi suficiente că sunt păcătoşi. Răspunzând la convingerea Lui, Duhul îi aduce pe oameni la mântuire.

Odată mântuiţi, noi aparţinem lui Dumnezeu, iar Duhul îşi stabileşte reşedinţa în inimile noastre pentru totdeauna, ne pecetluiește cu confirmare, certificând şi asigurându-ne arvuna pentru statutul nostru veșnic de copiii Săi. Domnul Isus a spus că El ne va trimite Duhul pentru a fi Ajutorul, Mângâietorul şi Călăuzitorul nostru. „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângâietor care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16). Cuvântul grecesc tradus aici „Mângâietor” înseamnă „cel care este chemat alături de,” arătând pe cineva care încurajează şi îndeamnă. Duhul Sfânt îşi stabileşte reşedinţa permanentă în inimile credincioşilor (Romani 8:9; 1 Corinteni 6:19-20, 12:13). Domnul Isus a dat Duhul ca o „compensaţie” pentru absenţa Lui, pentru a îndeplini funcţiile pe care El Le-ar fi făcut dacă ar fi rămas cu noi.

Printre aceste funcţii este și aceea de descoperirea adevărului. Prezenţa Duhului în noi ne dă puterea să înţelegem şi să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus ucenicilor Săi că „atunci când Mângâietorul, Duhul Adevărului va veni, El îi va conduce în tot adevărul” (Ioan 16:13). El dezvăluie minții noastre întregul sfat al Lui Dumnezeu referitor la închinare, doctrină şi la viaţa creştină. El este Conducătorul suprem, care merge înaintea noastră, eliminând toate obstacolele, făcându-ne să înțelegem toate lucrurile clar și deslușit. El ne conduce în felul în care ar trebui să mergem în toate lucrurile spirituale. Fără un astfel de ghid, vom fi pasibili de a comite greșeli. O parte esenţială a adevărului pe care El îl descoperă, este că Domnul Isus este Cel care a spus că este (Ioan 15:26; 1 Corinteni 12:3). Spiritul ne convinge de dumnezeirea lui Hristos şi de întruparea Lui, de faptul că El este Mesia, de suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Lui la dreapta lui Dumnezeu, şi de rolul Său ca judecător al tuturor. Duhul Sfânt Îl proslăvește pe Hristos în toate lucrurile (Ioan 16:14).

Un alt rol al Duhului Sfânt este acela de dătător de daruri. 1 Corinteni 12 descrie darurile spirituale date credincioşilor, ca să poată funcţiona ca trupul lui Hristos pe pământ. Toate aceste daruri, atât cele mari cât și cele mici, sunt date de Duhul Sfânt, pentru a fi ambasadorii Lui în lume, demonstrând harul Său şi glorificându-L pe El.

Duhul, de asemenea, funcţionează ca producător de roade în vieţile noastre. Când El locuieşte în noi, El începe lucrările de recoltarea roadelor în vieţile noastre, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor (Galateni 5:22-23). Acestea nu sunt roadele trupului nostru, care este incapabil de a produce astfel de roade, ci ele sunt produse de prezența Duhului în vieţile noastre.

Cunoştinţa, că Duhul Sfânt al Lui Dumnezeu locuiește în vieţile noastre, că El împlinește toate aceste funcții miraculoase, că El locuieşte în noi pentru totdeauna, şi că El nu ne va părăsi sau abandona, este un motiv de mare bucurie si mângâiere. Să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru acest dar scump-Duhul Sfânt şi lucrarea Lui-în vieţile noastre!

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/rolul-Duhului-Sfant.html

 

Răspuns: Situaţia “blasfemiei sau păcatului împotriva Duhului Sfânt" este menţionată în Noul Testament în Marcu 3:22-30 şi în Matei 12:22-32. Termenul “blasfemie” poate fi definit în esenţă ca “ireverenţa defăimătoare". Am putea asocia acest termen cu păcate precum blestemarea lui Dumnezeu sau prezentarea lui Dumnezeu ori acţionarea voit degradantă împotriva lui Dumnezeu. La fel şi în cazul asocierii unor lucruri rele cu Dumnezeu, ori negarea unor lucruri bune pe care ar trebui să I le atribuim Lui. Cazul nostru de blasfemie, totuşi, este unul specific, şi este numit în Matei 12:31 ca “hula împotriva Duhului Sfânt". În Matei 12:31-32, fariseii, deşi le fuseseră prezentate mărturii indiscutabile ale faptului că Isus făcuse minuni prin puterea Duhului Sfânt, totuşi ei au considerat că dimpotrivă Isus ar fi fost stăpânit de un demon, Beelzebul (Matei 12:24). Şi notaţi că în Marcu 3:30 Isus a fost foarte precis în a arăta prin ce anume au comis ei “hulă împotriva Duhului Sfânt."

Acest gen de blasfemie este săvârşită de persoane care Îl acuză pe Isus Hristos că ar fi sau ar fi fost posedat de demoni în loc de a fi acţionat în plinătatea Duhului Sfânt. Există de asemenea şi alte modalităţi prin care se poate ajunge la blasfemie împotriva Duhului Sfânt, însă acest tip de blasfemie este cel care nu va fi iertat. Ca rezultat, hula împotriva Duhului Sfânt nu poate fi repetată astăzi, pentru că Isus Hristos nu mai este fizic pe pământ, ci stă la dreapta lui Dumnezeu. Nimeni nu poate depune mărturie că Isus Hristos ar fi făcut o anume minune prin prezenţa Sa fizică folosindu-se de puterea lui Satan şi nu de cea a Duhului Sfânt. Cu toate că astăzi nu se poate huli împotriva Duhului Sfânt, trebuie totuşi să ţinem minte faptul ca starea continuă de necredincios conduce o persoană către păcatul care nu poate fi iertat. Nu există iertare pentru o persoana care moare în necredinţă. Respingerea continuă a îndemnurilor Duhului Sfânt de a ne pune credinţa în Isus Hristos constituie o blasfemie care nu poate fi iertată. Aminteşte-ţi ce este scris în Ioan 3:16: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică". Singura situaţie în care cineva nu ar putea fi iertat este aceea că acea persoană să nu facă parte dintre cei “oricine care cred în El."

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/blasfemie-Duhul-Sfant.html

 

Răspuns: Galateni 5:22-23 ne spune, „Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” Roada Duhului este rezultatul prezenţei Duhului Sfânt în viaţa credinciosului. Biblia spune clar că toţi primim Duhul Sfânt în clipa în care credem în Domnul Isus (Romani 8:9; 1 Corinteni 12:13; Efeseni 1:13-14). Unul din principalele motive pentru care Duhul Sfânt vine în viaţa cuiva este pentru a transforma acea viaţă. Este rolul Duhului Sfânt să ne facă asemenea chipului Domnului Isus Hristos, să ne facă tot mai mult să fim ca El.

Roada Duhului este diametral opusă roadelor naturii păcătoase din Galateni 5:19-21 „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

Acest pasaj descrie pe toţi oamenii care nu-L cunosc pe Hristos, deci nu sunt sub influenţa Duhului Sfânt. Natura umană produce anumite fructe care reflectă natura noastră, iar Duhul Sfânt produce roade care reflectă natura Lui!

Viaţa creştină este o luptă a firii păcătoase împotriva naturii noi dată de Hristos (2 Corinteni 5:17). Ca fiinţe umane căzute în păcat, noi suntem ţinuţi robi în trupul care doreşte lucruri păcătoase (Romani 7:14-25). Ca şi creştini, noi avem Duhul Sfânt, care produce roada Lui în noi, şi ne dă putere să biruim faptele firii pământeşti (2 Corinteni 5:17; Filipeni 4:13). Un creştin nu va reuşi ca întotdeauna să arate deplin roadele Duhului Sfânt în viaţa lui. Unul din scopurile principale ale vieţii noastre este ca în mod progresiv să dăm voie Duhului Sfânt să producă tot mai multe roade în noi, şi să-I dăm voie Duhului Sfânt să biruiască forţele de opoziţie ale firii pământeşti. Dumnezeu vrea ca noi să arătăm tot timpul roada Duhului în viaţa noastră, şi cu ajutorul Duhului Sfînt este posibil să o facem.

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/roada-Duhului.html

 

Există multe concepţii eronate legate de identitatea Duhului Sfânt. Unii văd Duhul Sfânt ca pe o forţă mistică. Alţii înţeleg Duhul Sfânt ca pe puterea impersonală pe care Dumnezeu o pune la dispoziţia celor ce Îl urmează pe Hristos. Ce spune Biblia despre identitatea Duhului Sfânt? Pe scurt – Biblia spune că Duhul Sfânt este Dumnezeu. Biblia spune de asemenea că Duhul Sfânt este o Persoană, o Fiinţă având raţiune, emoţii şi voinţă.

Faptul că Duhul Sfânt este Dumnezeu este arătat clar în multe pasaje din Scriptură, inclusiv în Faptele Apostolilor 5:3-4. În acest verset, Petru îl confruntă pe Anania întrebându-l pe acesta de ce a minţit pe Duhul Sfânt şi spunându-i: “N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu”. Aceasta este o declaraţie fermă asupra faptului că a minţi pe Duhul Sfânt înseamnă a minţi pe Dumnezeu. De asemenea, ştim că Duhul Sfânt este Dumnezeu pentru că El are atributele sau caracteristicile lui Dumnezeu. De exemplu, faptul că Duhul Sfânt este omniprezent este arătat în Psalmul 139:7-8: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.” Apoi în 1 Corinteni 2:10, vedem atributul omniscienţei Duhului Sfânt: “Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”

Ştim de asemenea că Duhul Sfânt este o Persoană deoarece El are raţiune, sentimente şi voinţă. Duhul Sfânt gândeşte şi cunoaşte (1 Corinteni 2:10). Duhul Sfânt poate fi întristat (Efeseni 4:30). Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi (Romani 8:26-27). Duhul Sfânt ia decizii conform cu voia Sa (1 Corinteni 12:7-11). Duhul Sfânt este Dumnezeu, a treia “Persoană” a Trinităţii. Fiind Dumnezeu, Duhul Sfânt poate cu adevărat să îndeplinească rolul de Mângâietor şi Călăuzitor despre care Isus a promis că va fi (Ioan 14:16,26; 15:26).

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/Duhul-Sfant.html

 

Răspuns: Nu există o formulă magică sau un test pentru darurile spirituale care să ne spună cu exactitate care sunt darurile noastre spirituale. Duhul Sfânt este Acela care oferă darurile spirituale după cum doreşte (1 Corinteni 12:7-11). În acelaşi timp, Dumnezeu nu doreşte ca noi să fim ignoranţi cu privire la cum doreşte El să Îl slujim. Problema este că ne este foarte usor să cădem în capcana de a exersa daruri spirituale prin care noi doar dorim să Îl slujim pe Dumnezeu într-un domeniu în care noi credem că avem un anume dar spiritual. Însă nu astfel lucrează darurile spirituale. Dumnezeu ne cheamă să Îl slujim în supunere. El ne va echipa cu orice dar sau daruri de care am avea nevoie să îndeplinim slujirile pentru care El ne cheamă.

Identificarea darurilor noastre spirituale se poate face în mai multe feluri. Testele în privinţa darurilor spirituale, cu toate că nu ne putem baza în totalitate pe ele, ne pot ajuta să înţelegem domeniile către care se pare că suntem înzestraţi de Dumnezeu cu daruri. Confirmarea din partea altor persoane ne poate ajuta să descoperim domeniile cu daruri spirituale. Cei din jurul nostru care ne văd cum Îl slujim pe Dumnezeu pot adesea să identifice un dar spiritual pe care noi să nu îl fi remarcat. Rugăciunea este de asemenea importantă. Acea Persoană care ştie exact care ne sunt darurile spirituale este chiar Cea care le dăruieşte, adică Duhul Sfânt. Putem să Îi cerem lui Dumnezeu în rugăciune să ne arate care sunt darurile spirituale pe care ni le-a dăruit astfel încât noi să utilizăm mai bine aceste daruri spre slava Sa.

Într-adevăr, Dumnezeu cheamă anumiţi oameni să fie învăţători şi le oferă acestora darul predicării. Dumnezeu creamă anumiţi oameni să fie slujitori şi îi binecuvântează cu daruri specifice de slujire. Totuşi, chiar dacă ştim în mod specific câte sunt darurile noastre spirituale aceasta nu poate fi o scuză pentru a nu-L sluji pe Dumnezeu în alte domenii din afara celui aferent darului nostru spiritual. Este deci benefic să ştim care este sau care sunt darurile spirituale pe care ni le-a dat Dumnezeu? Bineînţeles că da. Este însă greşit să ne concentrăm mult prea mult pe practicarea acestor daruri, întrucât putem astfel rata alte oportunităţi de slujire! Dacă suntem dedicaţi în a ne lăsa folosiţi de Dumnezeu, El ne va echipa cu darurile spirituale de care avem nevoie.

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/dar-spiritual.html

                          © 2014 Toate drepturile rezervate PrinturiCrestine.ro