Răspuns: Credincioşii au Duhul lui Cristos, nădejdea slavei în ei (Coloseni 1:27). Cei care umblă prin Duhul vor arăta zilnic, clipă de clipă, sfinţenia. Acest lucru se întâmplă prin alegerea serioasă prin credință de a ne baza pe Duhul Sfânt pentru a ne conduce gândirea, vorbirea şi faptele (Romani 6:11-14). A nu se baza pe Duhul Sfânt pentru îndrumare, va duce pe cel credincios să nu trăiască la standardul chemării pe care mântuirea i le oferă, (Ioan 3:3, Efeseni 4:1; Filipeni 1:27). Putem şti că umblăm prin Duhul, în cazul în care în vieţile noastre este văzută mai departe Roada Duhului, dacă viețile noastre arată roada duhului care este, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, şi auto-controlul, sau înfrânarea poftelor (Galateni 5:22,23 ). A fi umplut (sau a umbla), cu Duhul este asemănător cu a-I da voie Cuvântului Lui Cristos (Biblia), să locuiască din belșug în noi (Coloseni 3:16).

Rezultatul umblării prin Duhul, este mulțumirea, cântarea și bucuria (Efeseni 5:18-20; Coloseni 3:16). Copiii lui Dumnezeu sunt conduși de Duhul Lui Dumnezeu (Romani 8:14). Când creştinii aleg să nu umble prin Duhul păcătuind și întristând pe Duhul Sfânt, Dumnezeu a rânduit o cale de restaurare prin mărturisirea păcatului (Efeseni 4:30; 1 Ioan 1:9). A „umbla” prin Duhul înseamnă să urmezi conducerea Lui. Aceasta este, în esenţă, o „umblare cu” Duhul, permiţându-I să-ți conducă paşii şi să conformeze mintea ta la gândul Lui. În concluzie, așa cum L-am primit pe Cristos prin credinţă, El ne cere ca tot prin credinţă să umblăm cu El, până când vom fi luați la cer şi vom auzi de la Stăpân, „Bine, rob bun și credincios!” (Coloseni 2:05; Matei 25:23).

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/umblarea-prin-Duhul-Sfant.html

 

Răspuns: Simplu spus, nu, Duhul Sfânt nu va părăsi niciodată pe un credincios adevărat. Acest lucru este evidenţiat în diferite pasaje din Noul Testament. De exemplu, Romani 8:9 ne spune: „... dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, el nu este al Lui Cristos.” Acest verset spune foarte clar că dacă în cineva nu locuiește Duhul Sfânt, acea persoană nu este mântuită. Prin urmare, în cazul în care Duhul Sfânt a părăsit un credincios, acea persoană ar fi pierdut relaţia mântuitoare cu Cristos. Acest lucru este contrar cu ceea ce spune Biblia despre eterna siguranţă a creştinilor. Un alt verset care vorbește despre prezența permanentă a Duhului Sfânt în viaţa credincioşilor este Ioan 14:16. Aici Domnul Isus a afirmat că Tatăl vă va da un alt Mângâietor „care să rămână cu voi în veac.”

Faptul că Duhul Sfânt nu va părăsi pe un credincios este, de asemenea, arătat în Efeseni 1:13-14 unde credincioșii sunt „pecetluiți” cu Duhul Sfânt, care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. Sigilarea cu Duhul Sfânt este proprietate şi posesie. Dumnezeu a promis viaţă veşnică tuturor celor care cred în Cristos, şi ca o garanţie că El Își va ţine promisiunea, a trimis Duhul Sfânt pentru a locui în credincios până în ziua răscumpărării. Așa cum se face plată pentru o maşină sau o casă, (se pune o arvună jos), Dumnezeu a oferit tuturor credincioşilor o arvună a relaţiei viitoare cu El, prin trimiterea Duhului Sfânt pentru a locui în ei. Faptul că toţi credincioşii sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt este, deasemenea, văzut în 2 Corinteni 1:22 şi Efeseni 4:30.

Înainte de moartea, învierea şi înălţarea la cer a Domnului Isus, Duhul Sfânt a venit si a plecat de la oameni. Duhul Sfânt a fost cu împăratul Saul, dar a plecat de la el (1 Samuel 16:14). În schimb, Duhul a venit peste David (1 Samuel 16:13). După adulterul său cu Batşeba, David se temea că Duhul Sfânt va fi luat de la el (Psalmul 51:11). Duhul Sfânt a umplut pe Bețaleel pentru a-l ajuta să facă toate uneltele necesare pentru cortul întâlnirii (Exod 31:2-5), dar acest lucru nu este descris ca fiind o locuire permanentă. Totul s-a schimbat după înălțarea Domnului Isus la cer. Începând din ziua de Rusalii, Duhul Sfânt a început să fie permanent în cei credincioși (Fapte 2). Locuirea permanentă a Duhului Sfânt este împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, pentru a fi mereu cu noi şi să nu ne părăsească niciodată.

Deși, Duhul Sfânt nu va părăsi pe credincios, este posibil ca păcatele noastre să „stingă Duhul Sfânt” (1 Tesaloniceni 5:19) sau să-L „întristeze pe Duhul Sfânt” (Efeseni 4:30). Pacatul a avut întotdeauna consecinţe în relaţia noastră cu Dumnezeu. Deși, relaţia noastră cu Dumnezeu este sigură în Cristos, păcatul nemărturisit din vieţile noastre pot împiedica părtăşia noastră cu Dumnezeu şi stinge efectiv lucrarea Duhului Sfânt în vieţile noastre. De aceea este foarte important să ne mărturisim păcatele, pentru că Dumnezeu este „credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Deci, deși Duhul Sfânt nu ne va părăsi, beneficiile şi bucuria prezenţei Lui, se pot depărta de la noi.

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/Duhul-pleaca.html

 

Răspuns: Galateni 5:22-23 ne spune, „Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” Roada Duhului este rezultatul prezenţei Duhului Sfânt în viaţa credinciosului. Biblia spune clar că toţi primim Duhul Sfânt în clipa în care credem în Domnul Isus (Romani 8:9; 1 Corinteni 12:13; Efeseni 1:13-14). Unul din principalele motive pentru care Duhul Sfânt vine în viaţa cuiva este pentru a transforma acea viaţă. Este rolul Duhului Sfânt să ne facă asemenea chipului Domnului Isus Hristos, să ne facă tot mai mult să fim ca El.

Roada Duhului este diametral opusă roadelor naturii păcătoase din Galateni 5:19-21 „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

Acest pasaj descrie pe toţi oamenii care nu-L cunosc pe Hristos, deci nu sunt sub influenţa Duhului Sfânt. Natura umană produce anumite fructe care reflectă natura noastră, iar Duhul Sfânt produce roade care reflectă natura Lui!

Viaţa creştină este o luptă a firii păcătoase împotriva naturii noi dată de Hristos (2 Corinteni 5:17). Ca fiinţe umane căzute în păcat, noi suntem ţinuţi robi în trupul care doreşte lucruri păcătoase (Romani 7:14-25). Ca şi creştini, noi avem Duhul Sfânt, care produce roada Lui în noi, şi ne dă putere să biruim faptele firii pământeşti (2 Corinteni 5:17; Filipeni 4:13). Un creştin nu va reuşi ca întotdeauna să arate deplin roadele Duhului Sfânt în viaţa lui. Unul din scopurile principale ale vieţii noastre este ca în mod progresiv să dăm voie Duhului Sfânt să producă tot mai multe roade în noi, şi să-I dăm voie Duhului Sfânt să biruiască forţele de opoziţie ale firii pământeşti. Dumnezeu vrea ca noi să arătăm tot timpul roada Duhului în viaţa noastră, şi cu ajutorul Duhului Sfînt este posibil să o facem.

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/roada-Duhului.html

 

Răspuns: Dintre toate darurile date de Dumnezeu omenirii, nu există nici unul mai mare decât prezenţa Duhului Sfânt. Duhul are multe funcţii, roluri şi activităţi. În primul rând, El face o lucrare în inimile tuturor oamenilor de pretutindeni. Domnul Isus a spus ucenicilor că El va trimite pe Duhul în lume pentru a „convinge lumea de vinovăţie în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea și judecata” (Ioan 16:7-11). Toată lumea are „conștiența că este Dumnezeu” chiar dacă nu vor să recunoască acest lucru. Duhul aplică adevărurile lui Dumnezeu în minţile oamenilor pentru a-i convinge prin argumente corecte şi suficiente că sunt păcătoşi. Răspunzând la convingerea Lui, Duhul îi aduce pe oameni la mântuire.

Odată mântuiţi, noi aparţinem lui Dumnezeu, iar Duhul îşi stabileşte reşedinţa în inimile noastre pentru totdeauna, ne pecetluiește cu confirmare, certificând şi asigurându-ne arvuna pentru statutul nostru veșnic de copiii Săi. Domnul Isus a spus că El ne va trimite Duhul pentru a fi Ajutorul, Mângâietorul şi Călăuzitorul nostru. „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângâietor care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16). Cuvântul grecesc tradus aici „Mângâietor” înseamnă „cel care este chemat alături de,” arătând pe cineva care încurajează şi îndeamnă. Duhul Sfânt îşi stabileşte reşedinţa permanentă în inimile credincioşilor (Romani 8:9; 1 Corinteni 6:19-20, 12:13). Domnul Isus a dat Duhul ca o „compensaţie” pentru absenţa Lui, pentru a îndeplini funcţiile pe care El Le-ar fi făcut dacă ar fi rămas cu noi.

Printre aceste funcţii este și aceea de descoperirea adevărului. Prezenţa Duhului în noi ne dă puterea să înţelegem şi să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus ucenicilor Săi că „atunci când Mângâietorul, Duhul Adevărului va veni, El îi va conduce în tot adevărul” (Ioan 16:13). El dezvăluie minții noastre întregul sfat al Lui Dumnezeu referitor la închinare, doctrină şi la viaţa creştină. El este Conducătorul suprem, care merge înaintea noastră, eliminând toate obstacolele, făcându-ne să înțelegem toate lucrurile clar și deslușit. El ne conduce în felul în care ar trebui să mergem în toate lucrurile spirituale. Fără un astfel de ghid, vom fi pasibili de a comite greșeli. O parte esenţială a adevărului pe care El îl descoperă, este că Domnul Isus este Cel care a spus că este (Ioan 15:26; 1 Corinteni 12:3). Spiritul ne convinge de dumnezeirea lui Hristos şi de întruparea Lui, de faptul că El este Mesia, de suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Lui la dreapta lui Dumnezeu, şi de rolul Său ca judecător al tuturor. Duhul Sfânt Îl proslăvește pe Hristos în toate lucrurile (Ioan 16:14).

Un alt rol al Duhului Sfânt este acela de dătător de daruri. 1 Corinteni 12 descrie darurile spirituale date credincioşilor, ca să poată funcţiona ca trupul lui Hristos pe pământ. Toate aceste daruri, atât cele mari cât și cele mici, sunt date de Duhul Sfânt, pentru a fi ambasadorii Lui în lume, demonstrând harul Său şi glorificându-L pe El.

Duhul, de asemenea, funcţionează ca producător de roade în vieţile noastre. Când El locuieşte în noi, El începe lucrările de recoltarea roadelor în vieţile noastre, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor (Galateni 5:22-23). Acestea nu sunt roadele trupului nostru, care este incapabil de a produce astfel de roade, ci ele sunt produse de prezența Duhului în vieţile noastre.

Cunoştinţa, că Duhul Sfânt al Lui Dumnezeu locuiește în vieţile noastre, că El împlinește toate aceste funcții miraculoase, că El locuieşte în noi pentru totdeauna, şi că El nu ne va părăsi sau abandona, este un motiv de mare bucurie si mângâiere. Să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru acest dar scump-Duhul Sfânt şi lucrarea Lui-în vieţile noastre!

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/rolul-Duhului-Sfant.html

 

Răspuns: Nu există o formulă magică sau un test pentru darurile spirituale care să ne spună cu exactitate care sunt darurile noastre spirituale. Duhul Sfânt este Acela care oferă darurile spirituale după cum doreşte (1 Corinteni 12:7-11). În acelaşi timp, Dumnezeu nu doreşte ca noi să fim ignoranţi cu privire la cum doreşte El să Îl slujim. Problema este că ne este foarte usor să cădem în capcana de a exersa daruri spirituale prin care noi doar dorim să Îl slujim pe Dumnezeu într-un domeniu în care noi credem că avem un anume dar spiritual. Însă nu astfel lucrează darurile spirituale. Dumnezeu ne cheamă să Îl slujim în supunere. El ne va echipa cu orice dar sau daruri de care am avea nevoie să îndeplinim slujirile pentru care El ne cheamă.

Identificarea darurilor noastre spirituale se poate face în mai multe feluri. Testele în privinţa darurilor spirituale, cu toate că nu ne putem baza în totalitate pe ele, ne pot ajuta să înţelegem domeniile către care se pare că suntem înzestraţi de Dumnezeu cu daruri. Confirmarea din partea altor persoane ne poate ajuta să descoperim domeniile cu daruri spirituale. Cei din jurul nostru care ne văd cum Îl slujim pe Dumnezeu pot adesea să identifice un dar spiritual pe care noi să nu îl fi remarcat. Rugăciunea este de asemenea importantă. Acea Persoană care ştie exact care ne sunt darurile spirituale este chiar Cea care le dăruieşte, adică Duhul Sfânt. Putem să Îi cerem lui Dumnezeu în rugăciune să ne arate care sunt darurile spirituale pe care ni le-a dăruit astfel încât noi să utilizăm mai bine aceste daruri spre slava Sa.

Într-adevăr, Dumnezeu cheamă anumiţi oameni să fie învăţători şi le oferă acestora darul predicării. Dumnezeu creamă anumiţi oameni să fie slujitori şi îi binecuvântează cu daruri specifice de slujire. Totuşi, chiar dacă ştim în mod specific câte sunt darurile noastre spirituale aceasta nu poate fi o scuză pentru a nu-L sluji pe Dumnezeu în alte domenii din afara celui aferent darului nostru spiritual. Este deci benefic să ştim care este sau care sunt darurile spirituale pe care ni le-a dat Dumnezeu? Bineînţeles că da. Este însă greşit să ne concentrăm mult prea mult pe practicarea acestor daruri, întrucât putem astfel rata alte oportunităţi de slujire! Dacă suntem dedicaţi în a ne lăsa folosiţi de Dumnezeu, El ne va echipa cu darurile spirituale de care avem nevoie.

 

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/dar-spiritual.html

More Articles...

                          © 2014 Toate drepturile rezervate PrinturiCrestine.ro