Acest aspect este unul foarte important în ceea ce priveşte atât căsătoria cât şi viaţa de zi cu zi. Dumnezeu a pus acest act al supunerii încă din Geneza. La început, înainte să apară păcatul, nu exista nici o altă autoritate căreia omul să i se supună, cu excepţia autorităţii lui Dumnezeu. Când Adam şi Eva au renunţat să i se supună lui Dumnezeu, păcatul a intrat în lume şi astfel a fost necesară instaurarea autorităţii printre oameni. Aşadar, Dumnezeu a stabilit ca autoritatea să fie instituită prin legi care să îi protejeze pe oameni. În primul rând, trebuie să ne supunem lui Dumnezeu (Iacov 1:21 şi Iacov 4:7). În 1 Corinteni 11:2-3, ni se spune că soţul trebuie să fie supus lui Hristos tot astfel cum Hristos S-a supus lui Dumnezeu. Apoi versetul spune că soţia trebuie să urmeze exemplul soţului ei şi astfel să îi fie supusă. Alte versete despre modul cum Domnul Hristos S-a supus lui Dumnezeu se găsesc în Matei 26:39 şi Ioan 5:30.

Supunerea este răspunsul natural atunci când conducerea se face cu dragoste. Când soţul îşi iubeşte soţia precum Hristos iubeşte Biserica (Efeseni 5:25-33), atunci supunerea este un răspuns natural al soţiei faţă de soţul ei. Cuvântul grec tradus ca supus (hupotasso) reprezintă forma continuă a verbului. Aceasta înseamnă că supunerea faţă de Dumnezeu, faţă de liderii noştri, şi faţă de soţ nu reprezintă o decizie de moment. Ea reprezintă o atitudine continuă a noastră, care trebuie să devină un obicei de zi cu zi. Supunerea despre care ni se vorbeşte în Efeseni 5 nu înseamnă că una dintre persoane se supune alteia care este egoistă şi dominantă. Supunerea biblică este una între două persoane credincioase, pline de Duh Sfânt, care se sprijină una pe cealaltă şi ambele pe Dumnezeu. Supunerea este ca o stradă cu două sensuri. Supunerea este o atitudine de cinstire şi de completare a celor două persoane. Când o soţie este iubită precum Hristos iubeşte Biserica, supunerea nu este un lucru dificil. Efeseni 5:24 spune: “după cum Biserica este supusă lui Hristos.” Acest verset spune că soţia trebuie să îi fie supusă soţului ei în toate lucrurile care sunt bune şi de folos. Prin urmare, soţia nu are nici o obligaţie ca, urmare a relaţiei de supunere faţă de soţul ei, să ignore relaţia sa cu Dumnezeu sau să încalce legile.

Femeia a fost făcută din coasta lui Adam; nu din vreo parte a capului său pentru a îi fi superioară şi a stăpâni peste el, şi nici din talpa lui pentru a fi călcată în picioare de el, ci dintr-o parte a pieptului acestuia pentru a-i fi egală, pentru a fi la adăpostul braţului său protector şi aproape de inima lui pentru a fi iubită. Expresia “supusă” din Efeseni 5:21 este aceeaşi ca şi în 5:22. Credincioşii trebuie să fie supuşi unii altora în reverenţă faţă de Hristos. Versetele 19-21 sunt toate rezultatele umplerii cu Duhul Sfânt (5:18). Credincioşii plini de Duhul Sfânt au o atitudine de închinare deplină (5:19), mulţumitori (5:20), şi supuşi (5:21). Apoi în versetele 22-23, apostolul Pavel descrie ceea ce el înţelege prin trăirea în plinătatea Duhului Sfânt şi cum se aplică aceasta la soţi şi soţii.

sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/sotia-supusa-sotului.html