1Samuel 16.7b declară: „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”

1Timotei 2.9-10 ne spune: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.”

Pavel nu le-a interzis femeilor să poarte bijuterii, machiaj sau părul împletit – ci le spune femeilor să nu lase ca înfăţişarea lor exterioară să devină mai importantă decât frumuseţea lor interioară.

Acest aspect este unul foarte important în ceea ce priveşte atât căsătoria cât şi viaţa de zi cu zi. Dumnezeu a pus acest act al supunerii încă din Geneza. La început, înainte să apară păcatul, nu exista nici o altă autoritate căreia omul să i se supună, cu excepţia autorităţii lui Dumnezeu. Când Adam şi Eva au renunţat să i se supună lui Dumnezeu, păcatul a intrat în lume şi astfel a fost necesară instaurarea autorităţii printre oameni. Aşadar, Dumnezeu a stabilit ca autoritatea să fie instituită prin legi care să îi protejeze pe oameni. În primul rând, trebuie să ne supunem lui Dumnezeu (Iacov 1:21 şi Iacov 4:7). În 1 Corinteni 11:2-3, ni se spune că soţul trebuie să fie supus lui Hristos tot astfel cum Hristos S-a supus lui Dumnezeu. Apoi versetul spune că soţia trebuie să urmeze exemplul soţului ei şi astfel să îi fie supusă. Alte versete despre modul cum Domnul Hristos S-a supus lui Dumnezeu se găsesc în Matei 26:39 şi Ioan 5:30.

Biblia nu prezintă o ordine pas cu pas pentru prioritățile relației de familie. Totuși, putem privi în Scriptură și să găsim principii generale pentru a stabili prioritățile în relațiile familiei noastre.

1. În mod clar,
DUMNEZEU ESTE PE PRIMUL LOC:
Deuteronomul 6.5: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.” Toată inima, sufletul și toată puterea trebuie să fie dedicate pentru a-L iubi pe Dumnezeu și pentru a-L face prioritatea numărul unu.

Dumnezeu a poruncit omului să "crească şi să se înmulţească" (Geneza 1:28) iar căsătoria a fost instituită de Dumnezeu ca un mediu stabil pentru a avea şi a creşte copii. În societatea noastră, copiii sunt adesea consideraţi ca un obstacol şi ca o povară. Copiii sunt văzuţi cel mai adesea ca obstacole în calea realizării în carieră, în atingerea obiectivelor financiare, sau chiar afectând “standardul social”. Şi tot la fel de des, egoismul oamenilor sta la baza utilizării metodelor contraceptive.

Geneza 38 prezintă istoria fiilor lui Iuda, Er şi Onan. Er s-a căsătorit cu o femeie numită Tamar, însă el a fost un om rău şi Domnul l-a nimicit, lăsând-o astfel pe Tamar fără soţ şi fără copii.

A fi mamă este unul dintre cele mai importante roluri pe care Domnul alege să le dea multor femei. În Tit 2:4-5, mamele sunt învăţate să îşi iubească copiii: “să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii. Să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu”. În Isaia 49:15a, Biblia spune astfel: “Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei?” Când începe rolul de mamă?

Cu toate că bărbatul și femeia sunt egali în relația lor cu Cristos, Scriptura îi dă fiecăruia roluri specifice în căsătorie. 

Soțul trebuie să își asume conducerea casei (1 Corinteni 11.3, Efeseni 5.23). Această conducere nu trebuie să fie dictatorială, cu atitudine de superioritate sau de șefie față de soție, ci trebuie să fie în conformitate cu exemplul lui Cristos, a felului în care conduce Biserica.
„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Cristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5.25-26). Cristos a iubit Biserica (poporul Său) cu compasiune, milă, iertare, respect și altruism. În același fel trebuie să-și iubească și soții soțiile.